Marius Nasta (1890-1965)

0
30

MARIUS NASTA

Medic pneumoftiziolog, profesor, membru al Academiei Române, întemeietorul Institutului de Pneumoftiziologie București.
(n. 4 decembrie 1890, București – d. 5 aprilie 1965, București)

“Profesorul Nasta! Voi nici nu știți ce aveți! Este cea mai mare personalitate ftiziologică mondială, și nu numai ftiziologică. Prezența lui la congresele internaționale este o sărbătoare a științei, a culturii!”, spunea profesorul Ferencz Kovacs, părintele ftiziologiei ungare, într-o discuție cu doctorul Mihai Calciu, asistentul profesorului Nasta.

Tânărul Marius Nasta primește ”botezul focului” pe frontul războiului balcanic din 1913, unde se luptă cu epidemia de holeră și cu toate celelalte orori ale unui conflict militar. Primul Război Mondial îl găsește pe medicul Nasta tot în spitalele de pe front. Pentru profesionalismul, dăruirea și patriotismul de care a dat dovadă, dr. Marius Nasta primește cinci ordine si medalii românești, devine membru al Misiunii Române de Cruce Roșie pe lângă Armata Franceză și este decorat cu Legiunea de Onoare în grad de cavaler. În 1942-1944, dr. Marius Nasta se află în fruntea echipelor care acordau primul ajutor în unitățile sanitare bombardate iar colegii lui adeveresc că medicul-maior Nasta refuza, în timpul bombardamentelor, să plece de lângă bolnavii ce nu puteau să facă față unui eventual transport.

Medic pneumoftiziolog, epidemiolog, microbiolog, om de știință și nu în ultimul rând, profesor, Marius Nasta a absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti. Maestrul şi mentorul său a fost profesorul Ioan Cantacuzino, care l-a îndrumat pe calea cercetării. Marius Nasta spunea despre colaborarea cu Ioan Cantacuzino că este “evenimentul cel mai important şi hotărâtor al vieţii” sale.

În 1927, Marius Nasta a înfiinţat prima secţie de tuberculoză de la noi din ţară în incinta Institutului Cantacuzino, unde şi locuia, în condiţii modeste, împreună cu familia, conducând această secţie până în 1945.

După al Doilea Război Mondial, are inițiativa înființării Institutul de Ftiziologie din Bucureşti, în cadrul vechiului Spital Filaret, devenind și primul director al acestei instituţii. Aici  combină activitatea de îngrijire a bolnavilor de tuberculoză cu cea de cercetare în domeniul ftiziologiei. Până la sfârșitul vieții sale, profesorul Nasta s-a dedicat luptei împotriva flagelului tuberculozei. Cercetările sale și toată activitatea medicală și științifică i-au atras o binemeritată recunoaștere internațională.

Pentru a facilita accesul tuturor specialiștilor la informație științifică, profesorul Nasta a susținut apariţia a două publicaţii proprii ale Institutului de Ftiziologie: “Cercetări de Ftiziologie” (din 1950) şi “Buletin Informativ” (din 1962), publicaţii care au avut apariţie constantă până în anul 1989. Tot el a fost și primul redactor şef al revistei “Ftiziologia”, considerată “mesager al Societăţii de Pneumoftiziologie”, revistă care a devenit, în 1991, “Pneumoftiziologia” iar în 1999 – “Pneumologia”.

Dar realizările sale științifice, dăruirea față de profesia de medic, respectul dovedit față de pacienți și recunoașterea internațională nu au fost suficiente pentru a-l ține departe de ororile regimului politic instaurat după război. În 1959, puterea politică comunistă îi înscenează un proces, în urma căruia este destituit din funcția de director al institutului și din alte funcții, apoi este înlăturat și de la catedră. Singura instituție care nu s-a dezis de profesorul Nasta și a continuat să-i recunoască valoarea profesională a fost Academia Română, care nu a aplicat măsurile disciplinare cerute. După câțiva ani este parțial reabilitat: ”După incredibile tergiversări, va fi readus temporar la catedră, mai mult sub scutul unor colegi de breaslă, dar făptura sa oțelită timp de ani în lupta cu epidemiile, cu veghea de laborator și cu gărzile, acum se frânge, lovită de un neoplasm necruțător, precum el însușii mărturisea, fiindcă vine pe furiș”, își amintește Mihai Nasta, fiul academicianului.

Personalitatea complexă a profesorului academician Marius Nasta a fost complet reabilitată abia în 1990, când lumea medicală a sărbătorit 100 de ani de la nașterea sa. Institutul pe care l-a înființat îi poartă astăzi numele…

(surse: Jurnalul Național, wikipedia.org)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Dovediți că nu sunteți un robot. Completați cu cifrele corespunzătoare, caseta de mai jos. *