Matei Balș (1905-1989)

0
108

MATEI BALŞ

Întemeietorul şcolii moderne româneşti de bacteriologie clinică.
(n. 6 ianuarie 1905, Bucureşti – d. 19 aprilie 1989, Geneva)

De-a lungul istoriei, febra tifoidă a fost una dintre ”spaimele” majore ale soldaților care luptau pe front, dar și ale populației prinse în zonele de conflict militar.

La jumătatea secolului XX, medicul Matei Balș este cel care oferă o armă redutabilă împotriva groaznicei maladii: nitrofuranul.

Povestea celui al cărui nume stă astăzi pe frontispiciul Institutului Naţional de Boli Infecţioase București, medicul Matei Bals, începe în 1941, odata cu preluarea de către acesta a conducerii “secției de contagiosi adulți”. Matei Balş a fost profesor universitar, şef de catedră la Clinica a II-a de boli infecţioase şi decan al Facultăţii pentru Perfecţionare şi Specializare a Institutului Medico-Farmaceutic din Bucureşti, personalitate de referinţă a şcolii moderne româneşti de bacteriologie clinică şi pionier al erei “antibioticoterapiei”.

A publicat peste 350 de lucrări ştiinţifice în ţară şi 35 în străinătate, dintre care unele au fost considerate cărţi “eveniment”, de mare utilitate şi actualitate şi astăzi, precum : Introducere în studiul patologiei infecţioase (1958), Antibioticele (1966), terapia infecţiei (1975), Laboratorul clinic în infecţii (1982).

Interesant este că o parte dintre lucrări și articole sunt redactate și după 1975, anul oficial al pensionării și, implicit, al renunțării la coordonarea instituției medicale la conducerea căreia s-a aflat aproape 35 de ani.

În ultimii 10 ani de viaţă, Matei Balş petrecea câteva luni pe an în Elveţia, la copiii şi nepoţii lui. La Geneva, frecventa bibliotecile Spitalului Cantonal şi ale Facultăţii de Medicină, precum şi Biblioteca Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) şi ţinea legătura cu diferiţi conducători pe probleme de sănătate ai acestei organizaţii. Din ceea ce citea la diferite biblioteci, precum şi din conversaţiile avute cu mulţi specialişti, dr. Balş alegea subiecte actuale pentru o serie de conferinţe pe care le ţinea, la întoarcerea în ţară, la diferite spitale sau instituţii: Spitalul „Cantacuzino”, Societatea de Chirurgie, Spitalul „Filaret”, Institutul „Cantacuzino”, Spitalul Militar Central, Spitalul „Izolarea” din Iaşi, Catedra de Microbiologie din Iaşi. (www.crisana.ro)

A fost membru al Societăţii Regale de Medicină Tropicală şi Igienă din Londra, membru al Societăţii de Patologie Clinică din Berlin, membru titular al Academiei de Medicină a Republicii Socialiste România și laureat al Premiului de Stat clasa I (1950) pentru descoperirea nitrofuranului şi aplicarea lui în febra tifoidă. A fost decorat cu Crucea Regina Maria (1942) şi Medalia Muncii clasa I (1966), iar în 1973 a primit titlul de ”medic emerit”.

(surse: crisana.ro; wikipedia.ro; foto – anticariat-unu.ro)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Dovediți că nu sunteți un robot. Completați cu cifrele corespunzătoare, caseta de mai jos. *