Conform răspunsurilor colectate, sporurile specifice pentru condițiile de muncă prevăzute în HGR 153/2018 – Regulamentul de sporuri pentru personalul din sanătate și asistență socială sunt acordate corect doar în proporție de 78,59%. Și aceasta, în ciuda faptului că fondul de salarii, care cuprinde inclusiv sporurile acordate în baza HGR 153, este asigurat prin transfer de la bugetul de stat prin Ministerul Sănătății.
Acest aspect trebuie analizat din perspectiva respectării și interpretării prevederilor legale și nu din cea a identificării sursei de finanțare, ca în cazul voucherelor de vacanță. Aici nu există niciun dubiu cu privire la transferul sumelor, ci constatăm că funcționarii din cadrul autorității publice locale, nefamiliarizati cu problemele specifice sistemului de sănătate, fie au determinat incorect temeiul legal în baza căruia se acordă sporurile de condiții de lucru, fie au ignorat plafoanele minime impuse de prevederile Regulamentului de sporuri.
O parte foarte importantă a studiului realizat de Federația SANITAS identifică părerile angajaților privind modul de organizare ierarhică a sistemului de servicii medicale scolare. Opinia majoritară privind coordonarea activității cabinetelor de medicină preșcolară/ școlară/ universitară – 83% – este că acestea NU trebuie să rămână în subordinea Direcțiilor de asistență socială sau a altor servicii cu personalitate juridică din subordinea autorităților publice locale /a primăriilor.
Pe de altă parte, 59,12% consideră că ar fi mai corect ca acestea să fie subordonate unui spital aflat, la rândul său, în aria de competență a Ministerului Sănătății; 30,66% preferă ca acestea să fie coordonate de Direcția de sănătate publică, iar aproape 10% dintre respondenți ar prefera ca aceste cabinete să se afle în subordinea unui spital care aparține de administrația publică locală.
Observăm, așadar, că din totalul respondenților, circa 30% indică Direcția de Sănătate Publică a județului ca fiind instituția la care ar trebui să fie arondate cabinetele de medicină școlară, pe când aproximativ 70% solicită revenirea la statusul avut anterior procesului de așa-zisă descentralizare – re-intrarea în subordinea unui spital (indiferent dacă acesta se află sub autoritatea Ministerului Sănătății – 59,12% sau sub cea a instituției publice locale – 9,93%).
Din această perspectivă, putem concluziona că majoritatea covârșitoare a personalului medico-sanitar din cadrul cabinetelor de medicină școlară consideră necesară o reorganizare a activității în domeniu, în sensul transferului din subordinea autorității publice locale (unde se află în prezent), în subordinea unei institutii cu specific medical.
