LEON DANIELLO
Primul profesor universitar de pneumoftiziologie din învăţământul medical românesc.
(n. 2 octombrie 1898, Budapesta – d. 27 martie 1970, Cluj-Napoca)
Conștient de ravagiile pe care le provoacă bolile de plămâni mai ales în rândul populației tinere, s-a împlicat, alături de profesorul Iuliu Hațieganu, în organizarea profilaxiei antituberculoase la studenţi. A înfiinţat la Cluj, în 1926, primul dispensar studenţesc din România şi unul dintre primele din Europa, iar în 1928 primul dispensar TBC pentru populaţie din Cluj.
Dr. Leon Daniello este descendent al unei vechi familii grănicereşti (de origine română – numele strămoșesc fiind Dănilă); la momentul nașterii sale, tatăl său era funcţionar la căile ferate maghiare, în Budapesta.
A absolvit cursurile liceale la Năsăud şi Facultatea de Medicină din Budapesta (1917-1918).Războiul îl prinde student, astfel că, după două semestre, este obligat să-și întrerupă studiile, fiind încorporat la Regimentul 63 Infanterie austriac. Urmează şcoala de ofiţeri la Alba Iulia şi prestează serviciul militar până la sfârşitul războiului, dar nu pe front. După război, își reia studiile universitare la Facultatea de Medicină din Cluj şi îşi dă doctoratul în medicină în 1922.
Din 1921 a fost preparator la Clinica 1 Medicală, sub conducerea profesorului Iuliu Hațieganu, iar trei ani mai târziu devine asistent universitar la aceeaşi clinică, conferenţiar universitar provizoriu din 1937 şi definitiv din 1939.
Din anul 1924 urmează cursuri de specializare în pneumoftiziologie la Spitalul “Wilhelmin” din Viena, iar în anii 1924-1925 la clinici din München, unde se specializeazăîn fiziopatologia pulmonară, ftiziologia şi radiologia medicală, ca “asistent străin”.
Între anii 1926 şi 1927 a lucrat la Spitalul “Charité” şi la Institutul “Pasteur” din Paris. În anul 1930 a susţinut teza de docenţă cu titlul “Studiu clinic despre debutul ftiziei adultului” şi a primit titlul de docent în anul 1929. Pentru documentare, doctorul Daniello vizitează numeroase staţiuni-sanatorii din Franţa, Elveţia, Germania, Scandinavia şi Italia, sperând să găsească trantamente pentru unele dintre cele mai cumplite boli ale vremii – boala de plămâni.
În 1939 este numit medic pneumoftiziolog la Spitalul Militar din Cluj, cu gradul de căpitan în rezervă.
Profesor universitar din anul 1942, este primul profesor universitar de pneumoftiziologie din învăţământul medical românesc;în acelaşi an, dr. Daniellodevine şi director al Institutului de Ftiziologie din Sibiu/Cluj.
Leon Daniello a desfăşurat o bogată şi importantă activitate ştiinţifică privind bolile de plămâni: tuberculoza la diabetici, tratamentul chirurgical al tuberculozei, cancerele bronho-pulmonare şi a făcut cercetări privind problemele de chimioterapie antituberculoasă, chimiorezistenţă a bacilului Koch, patogenitate a surselor chimiorezistente, reabilitare a fostului bolnav de tuberculoză şi a studiat pneumopatiile netuberculoase.
A fost unul dintre principalii autori ai depistării sistematice a tuberculozei prin radiomicrofotografie şi al terapiei antituberculoase cu antibiotice, în special a streptomicinei.
Leon Daniello a participat ca raportor la Congresul cehoslovac de tuberculoză din Tatra în 1937 şi în anul 1960 a participat la Consfătuirea Internaţională de Silicoză în Plovdiv, Bulgaria.
A fost preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Medicale, filiala Cluj, vicepreşedinte al Societăţii Române de Ftiziologie, medic emerit din anul 1945, membru corespondent al Academiei Române din 1965, membru corespondent al societăţii franceze de Studii Ştiinţifice asupra Tuberculozei, membru corespondent al Societăţii Germane de Pneumoftiziologie, membru consilier al Uniunii Internaţionale contra Tuberculozei, membru al Academiei de Medicină din New York.
