Dr. ȘTEFAN IRIMESCU
Fondator al școlii românești de pneumoftiziologie.
(n. 12 decembrie 1871, Ploiești – d. 16 februarie 1956, București)
În anul 1901 a înființat, cu alți câțiva medici, „Societatea pentru profilaxia tuberculozei” și a fost fondatorul, în anul 1904, și ulterior director, până în 1944, al Sanatoriului și Dispensarului „Filaret” din București, astăzi Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta.
Ștefan Irimescu s-a născut în Ploiești, într-o familie de negustori suficient de înstăriți pentru a-și susține la studii, în Franța, singurul băiat rămas în viață.
După absolvirea liceului din orașul natal, tânărul Ștefan decide să se înscrie la Facultatea de Medicină din Paris, marcat fiind de moartea timpurie a fratelui său, Aurel, răpus de tuberculoză galopantă. În anii studiilor pariziene, Ștefan Irimescu leagă o strânsă prietenie cu o mulțime de alți tineri români veniți aici la învățătură, printre care Ioan Cantacuzino, Emil Racoviță, Dimitrie Voinov sau Alexandru Slătineanu.
În 1902 își ia doctoratul și se întoarce în țară, unde obține dreptul de liberă practică și se angajează ca medic intern și asistent la Laboratorul de medicină experimentală al Facultății de Medicină din București, laborator înființat în 1902 prin eforturile tânărului profesor Ioan Cantacuzino. În paralel, la începutul lui 1904, este numit, pe bază de concurs, medic secundar al spitalelor Eforiei Civile, activând în serviciul medical al ospiciului Mărcuța până la finele lui 1906.
Sub îndrumarea profesorului Ioan Cantacuzino, Ștefan Irimescu ia parte la campaniile antimalarice din 1904-1908, conducând echipe de intervenție în mediul rural pentru depistarea bolnavilor și tratamentul lor cu chinină. Era cea dintâi campanie sistematică de acest fel din România. În lucrarea sa ”Profilaxia paludismului”, publicată în 1905, dr. Ștefan Irimescu aprecia că în țară, dintr-o populație de șapte milioane de locuitori, erau vreo 250-300.000 de malarici. Dar preocupările principale ale doctorului Irimescu aveau să fie legate de studiul tuberculozei, pe care îl începe tot sub îndrumarea profesorului Ioan Cantacuzino.
Împreună cu medicii Ion Cantacuzino și Mihail Petrini-Galați, Ștefan Irimescu va fonda „Societatea pentru profilaxia tuberculozei”, prima de acest gen din România, care urmărea crearea unor instituții spitalicești proprii având drept scop combaterea tuberculozei. În aprilie 1904, guvernul român repartizează acestei Societăți șapte hectare de teren în dealul Filaretului și îi acordă o subvenție de 400.000 lei, „să construiască, organizeze și conducă primul sanatoriu ce se va ridica în țara noastră pentru tuberculoși”. La 17 octombrie 1906, Societatea pune piatra de temelie a sanatoriului, iar la 16 iunie 1907 pune la dispoziția bolnavilor săraci primele 80 de paturi, din care 60 destinate tuberculozei „deschise sau înaintate” iar 20 tuberculozei „nedeschise sau incipiente”. Sanatoriul și Dispensarul Filaret îi avea de la început la conducerea sa pe medicii Ștefan Irimescu și Alexandru Slătineanu. În 1908, dr. Slătineanu se mută la Universitatea din Iași, iar dr. Ștefan Irimescu rămâne singur la conducere, ajutat de dr. Francisc I. Rainer, pentru examenele anatomopatologice.
Dr. Ștefan Irimescu va face din Spitalul Filaret o instituție medicală de specialitate de mare prestigiu. Intensa activitate spitalicească pe care a desfășurat-o aici a fost dublată de o vastă activitate de organizare și propagandă antituberculoasă. Încă din 1906, introduce metoda pneumotoraxului artificial; inițiază înființarea unui serviciu roentgenologic la Filaret, serviciu care va deveni funcțional în 1922, an în care se fac și primele 240 de examene radioscopice.
În primele două decenii ale secolului XX iau naștere, în diferite orașe și regiuni ale României, societăți medicale care își declarau același scop: lupta împotriva tuberculozei. În 1934 – 1935, se înființează Liga națională contra tuberculozei, organizație cu caracter semi-oficial care s-a străduit să coordoneze și să unifice eforturile societăților medicale de profil din întreaga țară și ale instituțiilor angrenate în campaniile antituberculoase, inclusiv ale Ministerului Sănătății. În calitate de secretar al Ligii, dr. Ștefan Irimescu a reușit să dezvolte o serie de mijloace de depistare precoce a tuberculozei și să contribuie la înființarea, dezvoltarea și modernizarea unităților medico-sanitare de specialitate. În următorii cinci ani, Liga va declanșa cea mai mare acțiune de depistare a acestei boli, prin radioscopii efectuate în serie la elevii și studenții din București, recurgându-se la aparate radiologie portabile. Tot prin eforturile Ligii, s-au construit sanatoriile de la Moroeni (jud. Dâmbovița), Turia (jud. Covasna), Bugaz (jud. Cetatea Albă), Dobrița (jud. Gorj), Marila (jud. Caraș-Severin), Câmpeni (jud. Alba), Aleșd (jud. Bihor), Vorniceni (jud. Lăpușna).
(surse / foto: wikipedia.org)
