Iacob Iacobovici (1879-1959)

0
77

 IACOB IACOBOVICI

Întemeietorul şcolii de chirurgie din Transilvania
(n. 18 noiembrie 1879, Costeşti, judeţul Botoşani – d. 29 octombrie 1959, Bucureşti)

Iacob Iacobovici s-a născut într-o familie de origine armeană, a absolvit Liceul  “A. T. Laurian” din Botoşani şi Facultatea de Medicină din Bucureşti (1905) cu teza Arteorologie fetală, distinsă cu “Magna cum laudae”.

Student fiind, obţine premiul “Hillel” al Academiei Române pentru lucrarea de larg interes Cauzele mortalităţii primei copilării în România.Tot în timpul studenţiei, desfăşoară o activitate practică în diferite spitale şi clinici din Bucureşti.

În anul 1907, ocupă prin concurs postul de secundar în clinica profesorului Thoma Ionescu de la Spitalul Colţea. După patru ani, devine medic consultant la acelaşi spital şi bibliotecar la Facultatea de Medicină, unde îşi va continua activitatea până în anul 1919.

Războaiele de la începutul secolului XX îi dau posibilitatea să-și exercite profesia pe front: în 1912 estenumit şef de misiune chirurgicală la Stara-Zagora (Bulgaria) iar înperioada 1916-1918 organizează spitalele de campanie şi este numit comandant al Spitalului militar nr.7 din Bacău. Se remarcă prin vastele cunoştinţe dovedite în chirurgia de război (un domeniu de pionierat în ţara noastră), dar și prin asistenţa medicală oferită prizonierilor de război.

În anul 1919 este numit la conducerea Clinicii Chirurgicale din Cluj şi profesor titular în cadrul noi-înfiinţatei universităţi, care cuprindea şi o facultate de medicină cu predare în limba română. În acel moment, în Ardeal erau foarte puţini chirurgi români, iar literatura de specialitate în limba română era aproape inexistentă. Dr. Iacob Iacobovici a pus la punct o clinică de excepţie, cu laboratoare, cu serviciu ambulatoriu, serviciu de urgenţe şi departamente de traumatologie, ortopedie, urologie şi chirurgie toracică, formând chirurgi care să lucreze în spitalele din Ardeal şi să dezvolte, la rândul lor, secţii chirurgicale în întreaga Transilvanie. Ca decan, apoi ca rector al universităţii clujene, a susţinut permanent necesitatea consolidării acesteia, a fost preocupat de literatura ştiinţifică accesibilă studenţilor, de problema căminelor studenţeşti, de modul de selectare al cadrelor universitare şi de retribuirea acestora, de dezvoltarea bazei materiale.

Între anii 1933 şi 1946 organizează Spitalul de Urgenţă din Bucureşti.

Iacob Iacobovici a adus contribuţii extrem de valoroase în medicină. A introdus o metodă chirurgicală în tratamentul chirurgical al tuberculozei pulmonare, cunoscută ca “operaţia lui Iacobovici”, a perfecţionat tehnici chirurgicale, a preconizat un plan împotriva tuberculozei osteoarticulare la noi în ţară, a acordat atenţie regimului alimentar postoperator;încă din anul 1925, a fost partizanul rezecţiilor în tratamentul ulcerului gastro-duodenal perforat; a studiat cancerul gastric şi chirurgia acestuia, a organizat primul serviciu din ţară pentru tratamentul arsurilor, a fost inovator şi avangardist în multe domenii ale chirurgiei, a publicat şi comunicat experienţele sale în diverse conferinţe.

A realizat, în perioada 1920-1933, peste 27.000 de intervenţii chirurgicale.

Fiind preşedintele Asociaţiei Generale a Medicilor din ţară, rector al Universităţii din Cluj şi reprezentantul acestei instituţii şi al medicilor în Senat, a avut o importantă contribuţie la dezbaterea legilor sanitare şi a altor legi care interesau corpul medical şi sănătatea publică. I s-a propus de mai multe ori să fie ministru al sănătăţii, dar a refuzat, rămânând neînregimentat politic.

De numele lui Iacob Iacobovici sunt legate înfiinţarea primei edituri universitare din ţară, în 1923, pe lângă Universitatea din Cluj, iniţiativa tipăririi primului tratat de chirurgie românesc, demersul de modernizare a statisticii medicale pe baza introducerii evidenţei exacte și a urmăririi bolnavilor în timp.

A fost membru fondator al Academiei de Medicină (1935), membru al Academiei de Chirurgie din Paris şi al altor societăţi similare din străinătate şi a fost distins, printre altele, cu Legiunea de Onoare Franceză şi cu titlul de ”medic emerit”.

I se spunea “omul de bronz” în lumea medicală. Şi-a apărat profesorul, pe Thoma Ionescu, atunci când acesta a fost ţinta unei campanii calomnioase şi, în incinta Senatului, s-a ridicat pentru nedreptatea făcută profesorului Mina Minovici, acesta nebeneficiind de pensie.

A legat o strânsă prietenie cu Emil Racoviţă şi, împreună cu acesta, în timpul liber profesorul Iacobovici se ocupa de arheologie. La Tg. Ocna a descoperit obiecte din neolitic şi a organizat un muzeu cu obiectele descoperite de el.

Avea o bibliotecă impresionantă, cu lucrări despre istoria civilizaţiilor și era pasionat nu numai de istorie şi arheologie, ci şi de literatura eseistică şi memorialistică. În anii tinereţii, a legat o frumoasă prietenie cu poetul Panait Cerna şi a donat Academiei Române manuscrisele lăsate lui de către poet.

A lăsat o imensă corespondenţă cu oameni de ştiinţă din ţară şi străinătate, cu scriitori şi artişti.

Şi-a donat clădirile din Bucureşti şi vila de la Tg. Ocna Universităţii de Medicină şi Farmacie Bucureşti.

Prof. dr. IACOB IACOBOVICI, numit în lumea medicală a vremii ”omul de bronz”. Era recunoscut pentru tăria cu care apăra o cauză pentru care își angaja cuvântul și onoarea profesională.

Şi-a apărat profesorul, pe Thoma Ionescu, atunci când acesta a fost ţinta unei campanii calomnioase şi, în incinta Senatului, s-a ridicat pentru nedreptatea făcută profesorului Mina Minovici, acesta din urmă nebeneficiind de pensie.

(surse: researchgate.net; revistachirurgia.ro / foto: https://www.anticariat-logos.ro/produs/chirurgie-semiotica-clinica-terapeutica/; http://www.revistachirurgia.ro/cuprinsen.php?EntryID=295; )

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Dovediți că nu sunteți un robot. Completați cu cifrele corespunzătoare, caseta de mai jos. *