ELENA DENSUŞIANU-PUŞCARIU
Prima femeie profesor universitar în domeniul medical din România şi prima femeie profesor de oftalmologie din lume.
(n. 3 martie 1875, Făgăraş – d. 1966, Iaşi)
Neamul Densușienilor nu a dat acestei țări doar istorici sau oameni de litere; Elena Densușianu, fiică de filolog (Aron Densușianu) și soră de poet și critic literar (Ovid Densușianu), a ales cariera medicală.
Și-a luat doctoratul la 24 de aniși a perseverat până a devenit prima femeie profesor de oftalmologie din lume. A avut o carieră academică și medicală excepțională, a fost membră activă a Societăților de Oftalmologie din Anglia, Franța și Italia, publicând ultima lucrare de specialitate la 90 de ani. Dar nu numai atât: ”gena artistică” a familiei și-a spus cuvântul, Elena Densușianu remarcându-se în epoca sa și ca scriitoare, artistă plastică și traducătoare.
Și-a încheiat studiile universitare la Facultatea de Medicină din Iași, odată cu susținereatezei de doctorat, în 1899. A plecat apoi la Paris, unde s-a specializat în anatomo-patologie şi a lucrat cu importante personalităţi medicale.
La întoarcerea în ţară, a ocupat funcţiile de preparator la Laboratorul de Anatomie Patologică al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, medic secundar al Eforiei, medic secundar al Spitalului “Sf. Spiridon” din Iaşi, medic secundar al Serviciului de “Boale de Ochi”, docent în oftalmologie al Facultăţilor de medicină din Iaşi şi Bucureşti, asistent al “Clinicei Oftalmologice” din Bucureşti, apoi şef de clinică, în 1920 devenind şef al Clinicii de Oftalmologie din Iaşi. Deşi a pornit fără o bază materială semnificativă, Elena Densuşianu-Puşcariu a crescut aici numărul de paturi, saloane, laboratoare, săli de operaţie, a creat un important material iconografic, cameră de mulaje, cameră obscură, având o activitate importantă şi peste 2500 de intervenţii.
A abordat oftalmologia nu doar din perspectivă ştiinţifică şi practică, dar şi din perspectivă socială.
A publicat peste 100 de lucrări de specialitate ca unic autor sau în colaborare cu personalităţi din lumea medicinii, cum ar fi Victor Babeş, Gheorghe Marinescu sau G. Socor, în ţară sau în străinătate. Propunea, printre altele, pentru prevenirea bolilor, profilaxia bolilor sociale (sifilisul, gonoreea şi tuberculoza), campanii de informare cu privire la mijloacele de evitare a bolilor oculare şi la măsurile ce se puteau lua în aceste cazuri.
Cele două cursuri apărute în 1927 cuprind expuneri clinico-experimentale, terapeutice, date despre istoria medicinii, hărţi, fotografii şi desene color realizate de ea pe baza cazurilor din clinică. În lucrările publicate descrie pe larg trei noi metode în chirurgia oftalmologică, abordează problema traumatismelor oculare datorate războiului şi prezintă numeroase procedee de chirurgie plastică. În 1925 propune un tratament al cataractei la diabetici, iar în 1931 publică rezultatele a 68 intervenţii cu „metoda Stănculeanu” bazată pe extragerea intracapsulară a cristalinului.
În 1913 îi apare, la Bucureşti, broşura ”Instrucţiuni populare pentru prevenirea orbirei”, distribuită în şcolile, gările şi primăriile din toată ţara.
A introdus examenul serologic pentru sifilis la toţi bolnavii internaţi. Sublinia necesitatea profilaxiei sifilisului ca armă eficace împotriva cecităţii, susţinând numeroase conferinţe în toată ţara.
În anul 1927 a fost aleasă preşedinte al Societăţii de Medici şi Naturalişti (prima societate ştiinţifică românească, înfiinţată la Iaşi, în anul 1833).
Serviciul oftalmologic al Spitalului “Sf. Spiridon” din Iaşi poartă azi numele Clinica I Oftalmologică “Prof. dr. Elena Puşcariu”.
(Surse: enciclopediaromaniei.ro; arhiva.replicahd.ro; slideserve.ro – foto)
