Theodor Burghele (1905-1977)

0
2296

THEODOR BURGHELE

Reputat medic chirurg şi urolog.
(n. 12 februarie 1905, Iaşi – d. 3 iunie 1977, Bucureşti)

Theodor Burghele s-a născut la Iaşi, într-o veche familie de boieri moldoveni. Nu era primul din neamul său care a urmat o carieră medicală. Unchiul său, Nicolae Burghele (1859 – 1917), tot medic, secretar al Consiliului deMiniştri, a luptat în Primul Război Mondial şi a fost luat prizonier de război de bulgari,murind la Burgas, la 8 martie 1917.

Theodor Burghele a urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Iaşi între anii 1922-1928, obţinând în anul 1929 titlul ştiinţific de doctor în medicină şi chirurgie cu teza “Splenomegalia micotică”. A urmat cursuri de specializare la Clinica de urologie din Viena între anii 1930-1931.

Şi-a început activitatea profesională ca asistent universitar la Clinica chirurgicală şi urologică, în anul 1937 a devenit şef de lucrări şi, în anul 1940, conferenţiar la Catedra de chirurgie de la Spitalul Colţea.

Este numit în funcţia de profesor universitar la Facultatea de Medicină din Bucureşti şi preia conducerea nou înfiinţatei Clinicii de chirurgie a căilor urinare la Spitalul Panduri în anul 1946. Datorită demersurilor sale pe lângă Ambasada Franţei din Bucureşti şi ministrului finanţelor de la acea vreme, care îi era rudă, obţine fondurile necesare. Spitalul, care a fost numit la înfiinţare “Sf. Iosif”, va lua ulterior numele Panduri, iar din 1991,”Theodor Burghele”. A înfiinţat una din primele secţii ATI din țară (1952); a dezvoltat Laboratorul de radiologie, ulterior devenit secţie de medicină nucleară şi RMN.În 1965 s-a înfiinţat în acelaşi spital, tot ca urmare a demersurilor profesorului Burghele, o policlinică de urologie şi nefrologie, unde se făceau investigaţii complexe în vederea efectuării unor intervenţii operatorii sau tratamente ambulatorii pentru pacienţi din întreaga ţară.

Între anii 1957-1972,  Burghele a fost rector al Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti; în anul 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române şi în anul 1963 a devenit membru titular al Academiei, iar în 1969 a obţinut titlul “Om de ştiinţă emerit”. Între anii 1972-1975 a deținut funcția de ministru al sănătății și a fost, o perioadă, unul dintre medicii personali ai lui Nicolae Ceaușescu; în 1976-1977 a fost preşedinte al Academiei Române.

Profesorul Burghele a fost şef de şcoală, remarcabil chirurg şi profesor şi a abordat o gamă largă de activităţi de cercetare şi studii: dinamica căilor urinare superioare, tumorile renale, şocul chirurgical, anestezie şi reanimare modernă, chirurgie experimentală.Dar maimultdecâtatât, a ştiut să se înconjoare cu elevi şi colaboratori valoroşi, creând o adevărată pepinieră de chirurgi-urologi, mulţi dintre aceştia devenind, la rândul lor, şefi de clinici, nume de notorietate în profesie, în ţară sau peste hotare.

A fost membru activ sau de onoare al mai multor societăţi şi foruri medicale din ţară sau din străinătate: Societatea română de chirurgie, Academia Franceză de Medicină, Asociaţia franceză de urologie, Societatea internaţională de chirurgie, membru asociat al Academiei de chirurgie din Paris şi altele.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Dovediți că nu sunteți un robot. Completați cu cifrele corespunzătoare, caseta de mai jos. *