Constantin Ion Parhon (1874-1969)

0
255

CONSTANTIN ION PARHON

Autorul primei cărţi de endocrinologie din lume.
(15 octombrie 1874, Câmpulung Muscel – d. 9 august 1969, Bucureşti)

Deși contestat pentru activitatea sa politică, istoria medicinei românești și universale păstrează un loc special pentru savantul C.I. Parhon, ”părintele” endocrinologiei românești, autorul primei de endocrinologie din lume (realizat împreună cu Moise Goldstein), directorul Institutului de Endocrinologie (unul dintre primele create la nivel internațional) și creatorul primei catedre de endocrinologie din lume, la Facultatea de Medicină din Bucuresti. Constantin Ion Parhon s-a născut la Câmpulung Muscel, dar primele clase le-a făcut la Piatra-Neamţ, unde l-a cunoscut pe Ion Luca Caragiale, venit ca revizor şcolar în oraş, apoi pe cele secundare la Focşani, Buzău şi Ploieşti, unde şi-a obţinut şi bacalaureatul, în anul 1892.

A dorit iniţial să studieze ştiinţele naturale şi să devină profesor de liceu, dar s-a înscris la Universitatea de Medicină din Bucureşti şi, între anii 1893 şi 1900, a studiat medicina. A obţinut titlul de doctor în medicină cu teza Contribuţiuni la studiul tulburărilor vazomotorii în hemiplegie.

În timpul studiilor a lucrat ca extern şi intern al spitalelor din Bucureşti şi a publicat câteva lucrări şi a adunat un bogat material clinic privitor la psihozele afective, sifilisul nervos, epilepsie, halucinaţii multiple. După absolvirea studiilor, profesează ca medic la Spitalul Rural “Rallet” din Dâmboviţa (1901-1902) şi ca medic secundar la Spitalul Pantelimon (1903-1909). În această perioadă devine docent al Clinicii de Boli Nervoase din Bucureşti (1903), urmând un stagiu de perfecţionare la München (1906), apoi lucrează ca medic primar la Ospiciul Mărcuţa (1909-1940).

În anul 1909 publică, în colaborare, un volum despre glandele cu secreţie internă, prima carte de endocrinologie din lume, Les secretions interns, fiind al treilea, după Marinescu şi Babeş, care contribuie cu un tratat de sinteză la patrimoniul tratatelor de bază ale ştiinţelor medicale.

Activează în perioada 1913-1933 ca profesor universitar de Neurologie şi Psihiatrie la Facultatea de Medicină din Iaşi şi de Clinică Endocrinologică la Facultatea de Medicină din Bucureşti, între 1933 şi 1940 şi 1944-1958. În paralel, continuă activitatea de director al Spitalului Socola din Iaşi şi al Institutului pentru bolile nervoase, mintale şi endocrinologice din Bucureşti. În această perioadă concepe peste 400 de lucrări, care acoperă diverse domenii de interes medical: neurologie, psihiatrie, endocrinologie, genetică, ereditate, organogeneză, biologia vârstei, culturile “in vitro”, terapeutică, grafologie.

A fost preocupat de studiul clinic al endocrinopatiilor, de rolul glandelor endocrine şi de problemele de endocrinologie generală, dar, în afară de medicină şi cercetare, a rămas fidel pasiunii sale pentru natură, în special pentru plante. Avea bogate cunoştinţe de botanică şi horticultură, pe care le oferea elevilor şi studenţilor lui. Parhon descoperise că şapte plante, busuiocul, menta, anasonul, valeriana, chimenul, levănţica şi nucul, nu se îmbolnăvesc niciodată de cancer, deci ar fi putut fi utilizate în lupta împotriva acestei boli necruţătoare, şi le-a folosit în prepararea unui ceai. În anul 1946, Regele Mihai înfiinţează Institutul de Endocrinologie cu numele “I.C. Parhon”. Primul sediu al acestuia a fost la Spitalul Colentina, iar după naţionalizarea spitalelor din 1948, institutul s-a mutat în fostul sediu al Sanatoriului Saint Vincent de Paul, din parohia Bisericii Franceze din zona Aviatorilor. A fost şi director al Institutului de geriatrie între anii 1952-1957, fiind mentorul Anei
Aslan.

Între anii 1915-1916 a fost preşedintele Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi şi primul preşedinte al Societăţii române de Biologie, înfiinţând Societatea de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie şi Endocrinologie din România. În anul 1928 este ales membru corespondent al Academiei Române şi în anul 1939 devine membru titular şi preşedinte de onoare al acestui înalt for ştiinţific. Este ales membru în cadrul multor organizaţii profesionale medicale din ţară şi străinătate: membru de onoare al Academiei de Științe Medicale; membru fondator al Societății de Anatomie din București, al Societății de Biologie, al Societății Române de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie și Endocrinologie; membru al societăților de endocrinologie din Paris, Moscova și Praga. Parhon a fost, totodată, fondatorul revistei Societăţii Române de Endocrinologie, Acta Endocrinologica. În paralel cu activitatea medicală, educațională și științifică, profesorul Parhon a avut şi o bogată activitate politică, la care renunță, însă, în ultima parte a vieții.

(surse: rador.ro; viata-medicala.ro; medicalstudent.ro; medicaacademica.ro)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Dovediți că nu sunteți un robot. Completați cu cifrele corespunzătoare, caseta de mai jos. *