NICOLAE HORTOLOMEI
Creator de școală chirurgicală și urologică românească, întemeietorul chirurgiei fiziologice.
(n. 27 noiembrie 1885, Huşi, judeţul Vaslui – d. 3 ianuarie 1961, Bucureşti)
Considerat unul dintre cei mai de seamă formatori ai chirurgiei româneşti, prof. Nicolae Hortolomei a avut o contribuţie importantă în chirurgia clinică şi cea experimentală, îndeosebi în chirurgia urologică, gastrică şi cardiovasculară. A fost creator de şcoală de chirurgie la Iaşi şi Bucureşti, printre elevii săi numărându-se renumiţi chirurgic din țara noastră.
Nicolae Hortolomei a urmat cursurile liceale şi Facultatea de Medicină în Iaşi, fiind extern, intern şi preparator la Institutul de Anatomie.
În anul 1909 obţine doctoratul în medicină şi chirurgie cu teza Absenţa congenitală a tibiei, sub îndrumarea profesorului Ernest Juvara.
A efectuat un scurt stagiu la circumscripţia sanitară Oancea şi devine, prin concurs, medic secundar în clinica de boli genito-urinare.
În anul 1911, este asistent în clinica de chirurgie condusă de profesorul Ernest Juvara, mai târziu de profesorul Amza Jianu şi ajunge aici şef de lucrări.
Pleacă la Paris pentru specializare în urologie cu profesorul Félix Legueu, urolog şi ginecolog francez.
Împreună cu profesorul Iacob Iacobovici, a organizat spitalele de campanie din Moldova în timpul Primului Război Mondial, iar după unirea Basarabiei cu România, este numit şef al secţiei de chirurgie în spitalul din Chişinău.
În anul 1920 devine profesor de chirurgie la Facultatea de Medicină din Iaşi, în locul profesorului Jianu, transferat la Bucureşti.
În colaborare cu Vladimir Buţureanu, elaborează monografia Chirurgie de l’ulcére gastrique et duodenal, publicată în anul 1931 la Paris.
În anul 1930 este transferat la Bucureşti în calitate de medic primar şef al serviciului de urologie din Spitalul Colentina, iar în anul 1933 preia conducerea Clinicii de chirurgie şi urologie de la Spitalul Colţea. În acelaşi an devine profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti, unde formează viitori specialişti renumiţi.
Profesorul Hortolomei a abordat chirurgia abdominală, urologică, genitală şi oncologică pe principii fiziologice.
În decembrie 1933, pune bazele Societătii Române de Urologie, ce reprezintă o continuitate firească a Cercului de Studii Genito-Urinare, fondat în 1909 de către profesorul P. Herescu, transformat apoi din 1919 în Societate de Urologie, obstetrică si ginecologie. Lucrările prezentate în sedintele societătii au fost publicate în Revista Română de Urologie, ca organ oficial. Sub conducerea lui N. Hortolomei se desfășoară primele congrese de urologie.
În 1939, profesorul Hortolomei devine directorul nou-creatului Institut Clinico-Chirurgical și de Căi Urinare, prin unirea Clinicii de Urologie cu cea de Chirurgie din Spitalul Colțea.
A fost membru al Academiei Franceze de Chirurgie, membru titular al Academiei Române din anul 1945 şi al mai multor societăţi ştiinţifice internaţionale – Societatea Internațională de Chirurgie, Societatea Internațională de Urologie etc..
A fost ministru al sănătăţii în perioada 1939-1940.
(surse: revistachirurgia.ro, jurnaluldechirurgie.ro; viata-medicala.ro )
