Gheorghe Marinescu (1863-1938)

0
59

GHEORGHE MARINESCU

Fondatorul şcolii româneşti de neurologie.
(n. 28 februarie 1863, Bucureşti – d. 15 mai 1938, Bucureşti)

Cu trei zile înainte ca inima sa să înceteze să mai bată, dr. Gheorghe Marinescu scria: „…adevărul totuși trebuie spus: prea multă nedreptate este în blagoslovita Țară Românească. Ea este datorită uşurinţei sau grabei cu care s-au dezlegat problemele vitale ale patriei. Lipsa de educaţie cetăţenească şi a sentimentului datoriei, ambiţiuni trecătoare au dat naştere la multe anomalii sociale. Cine le va îndrepta? Când oamenii noştri politici şi guvernanţii noştri vor îndrăzni să privească în faţă cruda realitate, pentru a-şi da seama de greşelile făcute?”

Savantul Gheorghe Marinescu rămâne un nume de referință în istoria noastră nu numai pentru faptul că este părintele neurologiei din România. El este cel care, împreună cu patologul francez Paul Oscar Blocq, identifică plăcile senile – acele leziuni ale creierului care anunță bolile senile și care, 14 ani mai târziu, în 1906, vor fi descrise de Alois Alzheimer și asociate cu tulburările de memorie. Gheorghe Marinescu este doctorul care, în 1896, la numai trei luni de la descoperirea razelor X de către Röntgen, reuşeşte să realizeze mai multe radiografii de craniu şi să identifice radiografic osul sfenoid. Este, în același timp, primul român care a ţinut cursuri la prestigioasa Universitate Sorbona din Paris.

Parcursul profesional al doctorului Gheorghe Marinescu este unul dedicat în totalitate luptei tenace cu suferințele oamenilor și cercetării științifice medicale.

După absolvirea seminarului, în 1882, Gheorghe Marinescu se înscrie la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Îşi continuă studiile, începând cu anul 1889, la Paris, în clinica de maladii ale sistemului nervos din Spitalul Salpetriére, fiind unul dintre iluștii elevi ai lui Jean-Martin Charcot. Se bucură de sprijinul lui Victor Babeş, în al cărui Laborator de Anatomie patologică şi Bacteriologie  începuse să lucreze ca preparator.

Mai târziu, va lucra în Frankfurt şi în Berlin. La Berlin, în anul 1890, la un congres internaţional, prezintă rezultatul cercetării asupra substratului morfopatologic în acromegalie. Din anul 1890, timp de şase ani, studiază în Germania, Anglia, Belgia şi Italia.

În anul 1897 îşi susţine teza de doctorat cu tema Mâna suculentă în siringomielie, la Facultatea de Medicină din Paris. În acelaşi an se întoarce în ţară şi primeşte funcţia de şef al serviciului de boli nervoase din Spitalul Pantelimon, un an mai târziu fiind numit profesor la Clinica bolilor nervoase a Facultăţii de Medicină din Bucureşti. Tot în 1898, realizează primul film ştiinţific din lume: Tulburările mersului în hemiplegia organică, punct de plecare pentru lucrări ştiinţifice realizate de alte personalităţi ale lumii medicale. Considerate pierdute, filmele realizate la Spitalul Pantelimon au fost descoperite în anul 1975 de un reporter al Televiziunii Române într-un fişet al profesorului.

În anul 1919, Clinica de boli nervoase se mută la Spitalul Colentina, unde va rămâne timp de 41 de ani. Aici, Gheorghe Marinescu formează nucleul Şcolii Româneşti de neurologie, înconjurându-se de colaboratori valoroşi. Întreprinde, şi împreună cu echipa sa, sau în colaborare cu alţi oameni de ştiinţă, cercetări pe teme foarte variate ale căror rezultate apar în numeroase articole (peste 1000) și lucrări. Păstrează o legătură strânsă cu foștii colegi din Paris, astfel că multe dintre articole apar în limba franceză. Poate cea mai importantă lucrare a sa este monumentala „La Cellule Nerveuse“ („Celula nervoasă“), din 1909, a cărei prefaţă a fost redactată de laureatul Nobel Santiago Ramon y Cajal.

Gheorghe Marinescu a fost şi un profesor foarte preţuit. În anul 1906 este ales membru al Academiei Române iar în anul 1912 este ales membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris.

Chiar în ziua în care savantul Gheorghe Marinescu pleca ”spre lumea de unde nimeni nu s-a mai întors”, poștașul îi aducea, printre mulțimea de scrisori, una foarte importantă din partea profesorului Roussy, rectorul Universității din Paris: ”Mult iubite şi prea ilustre coleg, cu titlul confidenţial şi înainte de a vă comunica aceasta în mod oficial, vreau să vă anunţ că în şedinţa Consiliului Universităţii din Paris, care a avut loc ieri dimineaţă, s-a hotărât să vi se acorde titlul de «Doctor Honoris Causa».Am găsit astfel o ocazie de a vă obliga să veniţi la Paris în toamna aceasta, pentru a asista la ceremonia deschiderii anului universitar, ceremonie în cadrul căreia vă vor fi acordate «insignele noului dumneavoastră grad».” (sursa: revista Clujul Medical, 2010, vol 83, nr. 4). Din păcate, dr. Marinescu nu avea să o mai deschidă…

(Surse: adevărul .ro; revista Clujul Medical 2010, vol. 83 – nr.4)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Dovediți că nu sunteți un robot. Completați cu cifrele corespunzătoare, caseta de mai jos. *