Thoma Ionescu (1860-1926)

0
158

Prof. THOMA IONESCU

Întemeietorul şcolii româneşti de chirurgie şi de anatomie topografică.
(n. 13 septembrie 1860, Ploieşti – d. 28 martie 1926, Bucureşti)

Thoma Ionescu, fratele omului politic Take Ionescu, a absolvit cursurile Liceului “Sf. Sava” din Bucureşti, după care, în 1879, s-a înscris la Facultatea de Medicină din Paris. Lucrează ca intern şi extern al spitalelor din Paris, iar în anul 1887 obţine, în urma unor concursuri, titlul de prosector asociat şi apoi definitiv la catedra de anatomie a prestigioasei facultăți franceze.

Pentru activitatea sa științifică, în1890 Thoma Ionescu devine laureat al Academiei de chirurgie din Franţa cu lucrarea Les hernies intraperitoneales” şiprimește Medalia de argint pentru chirurgie. Doi ani mai târziu, în 1892, susţine teza de doctorat cu lucrarea L’evolution intrauterine du colon pelvien,apoi timp de trei ani lucrează ca profesor asociat de anatomie la Facultatea de Medicină din Paris. Colaborează la redactarea celui mai mare tratat de anatomie al vremii, în 1894, aducând contribuţii la topografia etajului abdominal, prin descrierea unor structuri anatomice, care îi poartă numele, în capitolul L’anatomie de toube digestif.

În 1895, prin decret de lege, la Facultatea de Medicină din Bucureştise înfiinţează, catedra de anatomie topografică şi clinica chirurgicală, unde medicul Thoma Ionescu este numit profesor. Deși putea să își continue, în Franța, cariera medicală începută admirabil, medicul Thoma Ionescu răspunde invitației de a reveni în țarăși de a conduceInstitutul de anatomie topografică şi chirurgie operatorie, care cuprindea trei secţii – anatomie patologică, anatomie comparativă şi chirurgie experimentală, un muzeu, o sală de operaţii experimentale şi o bibliotecă. Aici a reușit să creeze o adevarată școală de anatomie patologică şi chirurgie, antrenând în activitatea de cercetare generații întregi de tineri medici.

În perioadele 1906-1912, 1921-1922 şi 1925-1926 este Decan al Facultăţii de Medicină, iar între 1912-1915, Rector al Universităţii din Bucureşti.

Thoma Ionescu a conceput şi dezvoltat tehnici operatorii originale de trepanaţie, de nefropexie și splenectomie. Aperfecționato serie de instrumente  chirurgicale (“acul Ionescu”, “cura Ionescu”, “depărtătorul Ionescu”). Mai mult, a pus la punct o nouă metodă de anestezie – “rahianestezia înaltă Thoma Ionescu” – pe care a și prezentat-o, în perioada 1909-1910, în cadrul unor demonstrații pe care le face în clinici din Londra, New York, Philadelphia și Chicago, inclusiv la renumita clinică Mayo din Rochester, Minnesota.

De-a lungul timpului a publicat peste 470 de articole și lucrări de specialitate, multe dintre ele considerate, la acel moment, materiale de referință în domeniu:  ”Le traitement chirurgical du cancer utérin” (1902), în care descrie histerectomia lărgită, operaţie radicală de extirpare a cancerului de col uterin, efectuată pe cale abdominală; despre rezecţia simpaticului cervical în tratamentul anginei pectorale;despre gastrectomia totalăîn cancerul de stomac etc.

În anul 1916, Thoma Ionescu şi Victor Gomoiu realizau o premieră mondială, efectuând prima operaţie din lume în angina pectorală, prin extirparea lanţului nervos simpatic de la gât.

În anul 1919, Thoma Ionescu publică lucrarea La rachianesthésie générale, prin care face cunoscut publicului medical noua metodă de rahianestezie prin narcoză la nivel cervical (a utilizat mai întâi un amestec de stovaină şi stricnină, apoi de stovaină şi cofeină).

Thoma Ionescu a fost membru al Academiei de Medicină din Paris, al Societăţii Internaţionale de Chirurgie şi membru de onoare al Academiei Române. Este fondatorul Societății Române de Chirurgie și al revistei “Chirurgia”.

Dar Thoma Ionescu nu a fost numai un strălucit chirurg și profesor, ci a împletit activitatea științifică cu cea socială și politică. Militant al creării statului unitar român, în 1891 a aderat, ca și fratele său, Take Ionescu, la ”Liga culturală pentru unitatea românilor”. Vocea sa s-a făcut auzită într-o serie de campanii pentru reforma agrară și votul universal sau pentru intrarea în război împotriva ”Puterilor centrale”. În 1909, în semn de revoltă față de condamnarea abuzivă la închisoare a Anei Vlad, act pe care l-a văzut ca pe un ultragiu adus limbii și conștiinței naționale românești, Thoma Ionescu a refuzat să mai participe la congresul internațional de medicină de la Budapesta. Aceeaşi atitudine au adoptat-o şi medicii români de la Viena şi Cernăuţi. Refuzul medicilor români de a participa la evenimentul științific a fost motivat printr-un amplu memoriu trimis tuturor asociaţiilor medicale europene, atitudinea medicilor români fiind îmbrăţişată şi de numeroşi medici francezi, cehi și sârbi.

La izbucnirea Primului Război Mondial, Thoma Ionescu pleacă la Iaşi, unde continuă munca de chirurg, operând mii de soldaţi răniţi, veniţi de pe front. Între 1920 – 1921, el a fost primul delegat al românilor la sesiunile Societății Națiunilor.

(surse: jurnaluldechirurgie.ro; srchirurgie.ro; ziarulnatiunea.ro)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Dovediți că nu sunteți un robot. Completați cu cifrele corespunzătoare, caseta de mai jos. *